Psihoterapie: cum începe schimbarea și de ce avem nevoie de timp

Nu cred că oamenii ajung în terapie pentru că sunt slabi. Cred că ajung atunci când ceea ce au făcut ani la rând ca să supraviețuiască începe, în sfârșit, să doară mai mult decât schimbarea.

Există un moment în viața multora dintre noi în care observăm că problema nu mai este doar anxietatea, conflictul din cuplu, relația dificilă cu părinții, burnoutul sau tristețea care apare fără un motiv clar. Începem să vedem că aceleași situații se repetă, că ajungem în relații asemănătoare, că spunem „da” atunci când am vrea să spunem „nu”, că ne criticăm mai aspru decât ar face-o oricine din jur sau că trăim cu senzația că, indiferent cât de mult încercăm, parcă nu reușim să ne simțim cu adevărat în regulă.

De multe ori, acestea nu sunt probleme separate. Sunt moduri în care o poveste mai veche continuă să se exprime.Tocmai de aceea, felul în care lucrez nu este orientat spre eliminarea cât mai rapidă a simptomului, ci spre înțelegerea lui. 

Pentru că un simptom nu apare împotriva noastră. El apare, de cele mai multe ori, ca o încercare a psihicului de a face față unei suferințe pe care, la un moment dat, nu am avut altă posibilitate să o gestionăm. 

Nu mă interesează doar ce simți astăzi. Mă interesează cum ai ajuns aici. Mă interesează felul în care experiențele tale, relațiile importante din viața ta și strategiile pe care le-ai construit de-a lungul timpului au dat sens lumii în care trăiești acum. Pentru că atunci când înțelegi mecanismul din spatele unei dificultăți, începi să nu te mai privești ca pe o problemă care trebuie reparată, ci ca pe un om a cărui poveste începe, în sfârșit, să capete sens.

Psihoterapia psihanalitică pornește de la ideea că schimbarea profundă nu apare doar pentrucă ai primit un sfat bun sau ai învățat o tehnică nouă. Ea apare atunci când începi să observi felul în care trăiești relațiile, inclusiv relația pe care o construim împreună în cabinet. Pentru că, fără să ne dăm seama, aducem în prezent feluri vechi de a ne proteja, de a iubi, de a evita,de a ne teme sau de a ne simți suficient de buni.

Nu cred în soluțiile rapide și nici în promisiunea că, după câteva ședințe, viața va deveni simplă. Cred însă că există schimbări care nu sunt spectaculoase la început, dar care transformă în profunzime felul în care trăiești. Momentul în care reușești să pui o limită fără să fii copleșit de vinovăție. Momentul în care nu te mai simți responsabil pentru emoțiile tuturor. Momentul în care începi să ai încredere în ceea ce simți, fără să cauți permanent confirmarea celorlalți. Aceste schimbări nu se întâmplă peste noapte și tocmai de aceea psihoterapia este, înainte de toate, un proces. 

Un proces care are nevoie de timp, pentru că și modurile în care am învățat să ne raportăm la noi și la ceilalți au avut nevoie de ani ca să se construiască. Nu putem grăbi ceea ce s-a format lent și nici nu ar fi drept să ne cerem asta.

Lucrez cu adulți, copii și adolescenți care se confruntă cu dificultăți precum anxietatea, depresia, trauma, stresul și burnoutul, probleme în relații, separare, doliu, tulburări de somn, dificultăți emoționale sau provocări legate de stimă de sine și autocunoaștere. 

Pe lângă psihoterapie, realizez și evaluări psihologice pentru copii și adulți. Ședințele se desfășoară atât în cabinet, în București, Sector 3, cât și online, pentru persoanele din alte orașe sau din afara țării.

Dacă ai ajuns până aici, probabil că nu cauți doar un psiholog, ci un loc în care să poți spune lucrurilor pe nume fără teama că vei fi judecat, grăbit sau redus la un diagnostic. Dacă simți că acesta este momentul să începi un astfel de proces, te invit să ne cunoaștem și să vedem dacă putem lucra împreună. Nu pot promite că psihoterapia îți va lua toată suferința, însă pot promite că, în timp, ea poate schimba felul în care o porți.