Articole #terapie bucuresti

Schimbarea autentică nu este un salt spectaculos peste prăpastie, ci un proces anevoios și adesea dureros de demontare. Ne trezim în situația de a dărâma ceva vechi, ceva care știm că nu ne mai este de folos, dar care ne este atât de cunoscut încât a devenit parte din identitatea noastră. Cea mai greu de tolerat etapă în acest parcurs este acea fază intermediară, un spațiu gol și neorganizat în care nu mai ești cine ai fost, dar nu ești încă cine îți dorești să devii. Psihanaliza ne învață că mintea noastră detestă vidul și că acest spațiu „dintre lumi” poate produce o stare de depresie profundă și o nesiguranță care ne face să vrem să fugim înapoi. Este momentul în care te simți pierdută, în care nimic nu mai are sens și în care identitatea ta pare să se fi dizolvat. Este o perioadă de doliu după cea care ai fost până acum, chiar dacă acel vechi mod de a functiona nu îți făcea bine. Fără repere, fără vechile mecanisme de apărare care te făceau să te simți în control, te simți fragilă și expusă.

Această trecere de la emoție la senzație poartă numele de somatizare, un mecanism de apărare prin care psihicul, aflat în incapacitatea de a „digera” mental o experiență, mută conflictul din planul gândirii direct în cel al biologiei, transformând angoasa într-un limbaj mut al organelor. Somatizarea este, în esență, un scurtcircuit al sistemului nervos: atunci când un conflict, o anxietate de performanță sau o dificultate de adaptare se simte ca fiind prea mult, corpul preia povara și o transformă într-un simptom fizic palpabil.