De ce copiii fac tantrumuri doar in prezenta mamei?

De foarte multe ori mamele ma intreaba cu exasperare, de ce copilul se comporta adecvat la gradinita, la scoala, cu tatal sau in alte interactiuni si cand este in prezenta ei, se dezlantuie, face tantrumuri, crize de plans, devine prea surescitat si de nestapanit.

Si de cele mai multe ori se invinovatesc ca nu sunt mame bune, ca nu fac ce trebuie; si nu vad nici o explicatie sau solutie.

Poate, intr-adevar, fi vorba despre a-i acorda atentia de care are nevoie, despre a pune limite si a crea un mediu de crestere previzibil, structurat, cu reguli clare, mentinute cu consecventa de catre toti membrii familiei.

Dar sunt cazuri in care, chiar si cand aceste conditii sunt indeplinite, tot se intampla.Explicatia sta in chiar relatia mamei cu copilul. Daca aceasta e una de incredere, de atasament securizant, copilul simte ca fata de ea, el poate sa isi lase "la vedere" toate trairile intense, toate temerile si frustrarile, tot preamultul pe care l-a tinut in frau peste zi.

El stie ca se poate destructura temporar, in siguranta si ca, oricat de dezastruos ar fi, mama il va iubi si il va accepta oricum.

El vine la ea pentru a-l ajuta sa se coregleze, alaturi de ea. Pentru ca, la varstele mici, copiii nu au internalizate metodele de autoreglare. 

Ei inca invata si le "imprumuta" de la mama. Mama ii poate fi de ajutor copilului, numai daca isi intelege rolul si se mentine ea echilibrata; daca intelege ca nu e ceva personal, e vorba doar despre neputinta si imaturitate.

Si, prin antiteza, asta ne arata ca, nu intotdeauna a fi un copil cuminte, e neaparat sanatos. Daca este linistit, poate doar se teme sa isi arate trairile, de teama de a nu fi acceptat, de a nu supara, de a nu deranja, a o proteja pe mama.

Asadar, pentru mamele acestor copii expansivi, am o veste linistitoare: ei nu o fac din lipsa de respect, pentru ca sunt copii rai sau ca sa manipuleze. 

Nu au inca aceste constructe la aceasta varsta frageda.

Copiii nu isi arata trairile puternice, decat persoanelor pe care le considera suficient de puternice ca sa ii poata sustine, cand furtuna emotiilor ii copleseste.