De ce ne e atat de greu in relatii?

Relațiile sunt oglinzi. Iar cele de cuplu sunt poate spațiul cel mai viu în care ies la suprafață cele maivechi răni. Nimeni nu ne poate răni așa cum o poate face un om apropiat.Și nimeni nu ne poate face să ne simțim la fel de văzuți, acceptați, întregi.

Adevărul este că deseori nu relația „merge prost”, ci bagajul nostru nevindecat intră în conflict cu bagajul celuilalt. Iar dacă nu învățăm să privim dincolo de simptome: certuri, răceală, retragere, control, gelozie, evitare, ne vom simți din ce în ce mai singuri și mai neînțeleși, chiar lângă omul de lângă noi.

✔️„Simt că nu mai exist în casa asta.”

✔️„Dacă nu cer eu, nu primesc nimic.”

✔️„Tac, ca să evit cearta.”

✔️„Totul cade pe mine, iar el parcă nici nu vede.”

✔„Nu mai știu cine sunt. M-am pierdut.”

Sunt gânduri des întâlnite la femei care au dus ani la rând relații în care s-au micșorat, s-au închis sau s-au obișnuit cu puțin, de teamă că dacă ar cere mai mult, ar pierde tot.

E greu în relații nu pentru că nu știm să iubim, ci pentru că nu știm ce să facem cu durerea care iese la suprafață, când suntem aproape de cineva.

✔️Dacă în copilărie ai fost criticată, vei căuta validare continuă.

✔️ Dacă te-au făcut „prea mult”, vei simți rușine pentru emoțiile tale.

✔️ Dacă ai fost lăsată singură cu griji prea mari, azi vei simți că totul e pe umerii tăi.

✔️ Dacă nu te-a ascultat nimeni cu adevărat, acum vei tăcea, și apoi vei suferi că nu ești văzută.
✔️ Dacă iubirea a însemnat neliniște, lipsă sau efort continuu, o relație calmă ți se va părea suspectă.
Asta nu înseamnă că nu meriti iubire. Ci că înveti sa o recunoaști, abia când începi să te recunoaști și pe tine.

Mulți nu trăiesc o relație, ci o reacție. Reacționează din copilul lor rănit. Cer, dar nu știu să primească. Vor apropiere, dar se sperie când o primesc.

Tac, dar speră să fie ghiciți. Se simt goi, dar nu mai știu cum să se întoarcă spre sine. Și, cel mai dureros, e când trăiești toate astea singură, în timp ce ceilalți cred că „ai tot ce-ți trebuie”.

Cum ar fi să nu te mai învinovățești că simți?

Să înțelegi că dificultățile din relații nu sunt dovada că tu ești „defectă”, ci că ai ajuns suficient deaproape de cineva încât să doară. Și că acel „dor” e, de fapt, o invitație:

➡️ să-ți cunoști povestea,

➡️ să-ți recunoști nevoile,

➡️ să nu te mai abandonezi de fiecare dată când ți-e frică să nu fii părăsită.

Relațiile nu sunt despre a găsi omul perfect, ci despre a deveni conștientă de ce parte din tine cere iubire. Când începem să vedem ce se întâmplă în noi, nu doar în celălalt, abia atunci începe o apropiere reală.

Ai trăit și tu momente în care relația te-a făcut să te simți mai singură decât dacă ai fi fost pe cont propriu? Scrie-mi, când simți că e momentul. Sunt aici.