Anxietatea, frica fără obiect

Există frici care au un nume și, într-un fel, tocmai numele lor le face mai ușor de suportat. Îțieste frică de un examen, de o intervenție medicală, de pierderea unui loc de muncă sau deplecarea unei persoane iubite și, chiar dacă frica este puternică, există ceva în realitate către care o poți îndrepta. Știi, măcar aproximativ, unde începe și în jurul cărui pericol se organizează.

Anxietatea este mai tulburătoare. Ea poate apărea fără să se lase localizată, ca o neliniște carenu vine dintr-un loc anume și tocmai de aceea pare să vină de pretutindeni. Omul spune căsimte că urmează să se întâmple ceva rău, dar, când este întrebat ce anume, nu știe să răspundă. Are impresia că a uitat ceva important, că nu a prevăzut un pericol, că există o fisură undeva în viața lui prin care nenorocirea ar putea intra în orice moment, numai că nu o găsește.

Uneori anxietatea rămâne așa, difuză, amestecată în gesturile obișnuite ale zilei. Persoana își continuă munca, își duce copiii la școală, răspunde la mesaje, face cumpărături și vorbește cu ceilalți, dar toate acestea se desfășoară pe fundalul unei neliniști pe care nu reușește să o uite cu adevărat. 

Alteori, ceea ce nu a putut fi gândit sau înțeles se concentrează brusc într-un atac de panică, iar atunci frica fără obiect capătă, pentru câteva minute, forma celei mai concrete catastrofe imaginabile. Inima începe să bată cu violență, respirația devine scurtă sau pare că nu mai ajunge până la capăt, pieptul se strânge, mâinile amorțesc, lumea se îndepărtează și persoana are impresia că își pierde corpul, mintea sau amândouă. În acel moment nu se gândește metaforic că ar putea muri sau înnebuni. Chiar crede că acest lucru se întâmplă. 

De aceea, a spune că atacul de panică este „doar anxietate” nu liniștește pe nimeni. Cuvântul doar este aproape insultător atunci când organismul trăiește o urgență atât de convingătoare. Experiența este reală, chiar dacă pericolul pe care îl anunță nu este cel presupus. Omul nu simulează, nu dramatizează și nu produce deliberat ceea ce i se întâmplă. Corpul lui intră într-o stare autentică de alarmă, iar faptul că investigațiile medicale nu găsesc întotdeauna o cauză organică nu face senzațiile mai puțin intense.

Simptomele noi, severe sau neobișnuite trebuie, desigur, evaluate medical. Psihicul nu trebuie folosit ca explicație grăbită pentru orice durere în piept, amețeală sau dificultate de respirație. Dar există și situații în care analizele sunt bune, medicii exclud cauzele grave, iar persoana rămâne totuși cu întrebarea care o urmărește: dacă organismul meu este sănătos, de ce mă simt ca și cum aș fi în pericol?

Răspunsul cel mai cinstit este că nu există o singură explicație valabilă pentru toți oamenii. Atacurile de panică și somatizările pot apărea în contexte psihice foarte diferite, iar încercareade a le reduce la o cauză universală simplifică exact ceea ce ar trebui înțeles în particularitatea sa. 

Dintr-o perspectivă psihodinamică, anxietatea este adesea semnul că în viața psihică există otensiune pe care persoana nu o poate recunoaște sau suporta în forma ei inițială. Nu este obligatoriu să fie vorba despre un secret dramatic, îngropat undeva în inconștient și pregătit să fie descoperit printr-o interpretare spectaculoasă. De multe ori este vorba despre conflicteomenești, aproape banale, pe care le întâlnim cu toții, dar pe care fiecare dintre noi le poatetolera în grade foarte diferite.

Pot să-mi doresc să fiu liber și, în același timp, să mă îngrozească ideea că nu voi mai avea pecine să mă sprijin. Pot să iubesc pe cineva și să simt o furie uriașă față de el, fără să-mi permit să recunosc această furie. Pot să vreau să plec dintr-o relație și să simt că, dacă plec, îl distrug pe celălalt sau devin o persoană rea. Pot să-mi doresc succesul, dar să intuiesc că succesul măva îndepărta de familia căreia i-am aparținut. Pot să am nevoie de apropiere și să trăiesc apropierea ca pe o amenințare la adresa autonomiei mele. Pot să fiu epuizat de rolul celui puternic și, cu toate acestea, să nu-mi imaginez că aș putea fi iubit și atunci când am nevoie de ajutor.

Mintea poate susține contrariile multă vreme, însă nu întotdeauna le poate gândi împreună. Atunci când nu există suficient spațiu psihic pentru ambivalență, când o anumită dorință este percepută ca inacceptabilă, când furia trezește prea multă vinovăție sau dependența prea multă rușine, conflictul nu dispare. Își schimbă doar locul.

Uneori ajunge în corp. Poate că acesta este unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le putem înțelege despre anxietate: faptul că ea nu este întotdeauna lipsită de sens, chiar atunci când este lipsită de obiect. Uneori sensul există, dar nu a primit încă o formă în care să poată fi recunoscut. Este prezent ca intensitate, ca neliniște, ca nevoie de control, ca fugă din locuri și relații, ca senzație că ceva rău urmează să se întâmple. Iar când frica începe să poată fi legată de o experiență, de o relație, de o pierdere, de un conflict sau de o parte din propria istorie, ea nu dispare în mod magic. Dar încetează, puțin câte puțin, să mai fie pretutindeni.

Devine frica unui om anume, cu o istorie anume. Și tocmai pentru că începe să-i aparțină, poate fi înțeleasă, traversată și, uneori, transformată.

Dacă trăiești de mult timp cu anxietate, atacuri de panică sau simptome corporale pentru care investigațiile medicale nu au găsit o explicație suficientă, psihoterapia poate oferi cadrul în care să explorezi nu doar cum să reduci aceste manifestări, ci și contextul psihic și relațional în care ele au apărut.

Treptat, ceea ce înainte era doar palpitație poate fi recunoscut și ca teamă. Ceea ce era sufocare poate căpăta legătură cu o relație în care omul nu simte că are loc. Ceea ce era o nevoie compulsivă de control se poate dovedi încercarea de a nu mai depinde niciodată de cineva imprevizibil. Ceea ce era frică de nebunie poate începe să fie înțeles ca spaima că anumite emoții, odată lăsate să existe, nu vor mai putea fi oprite. 

Sensul va fi intotdeauna descoperit împreună cu omul care le trăiește, în ritmul în care poate să se apropie de propria experiență fără să fie din nou copleșit de ea. Daca iti doresti sa traiesti fara anxietate si atacuri de panica, te invit sa incepi un proces depsihoterapie în București, Sector 3 sau online. Programari la numarul : 0722.589.855