TEAMA DE SCHIMBARE

Inceputul de an vine de fiecare dată la pachet cu o speranță fragilă, acel amestec ciudat de entuziasm și nod în gât care ne șoptește că, de data aceasta, chiar am putea să fim altfel.

Este dorința vie de a ne scutura de vechile greutăți, de tot ce ne nemultumeste, de progres, amestecată imediat cu teama paralizantă că nu va dura, că entuziasmul se va stinge la prima adiere de oboseală și că vom rămâne, din nou, față în față cu propriul eșec.

Această ambivalență între „vreau din tot sufletul altceva” și „mi-e groază să încerc” este locul în care cele mai multe dintre noi ne petrecem primele săptămâni din an. În spațiul terapeutic, învățăm însă un lucru prețios: speranța nu se forțează și nu se strigă prin megafoane motivaționale. Ea se lasă să se construiască încet, în șoaptă, oferindu-i timpului răgazul să o transforme din vis în realitate.

Schimbarea autentică nu este un salt spectaculos peste prăpastie, ci un proces anevoios și adesea dureros de demontare. Ne trezim în situația de a dărâma ceva vechi, ceva care știm că nu ne mai este de folos, dar care ne este atât de cunoscut încât a devenit parte din identitatea noastră.

Poate este vorba despre acea nevoie de a fi mereu pe placul celorlalți, despre vocea critică cene spune că nu suntem destul sau despre tendința de a ne retrage în carapacea noastră imediat ce lucrurile devin vulnerabile. 

Poate fi o situatie, un job, o relatie, un context de viata, un lucru pe care il tolerezi de mult timp si simti prin toti porii, ca iti face rau. Aceste comportamente nefuncționale au fost, în realitate, primele noastre scuturi de supraviețuire. Să renunți la ele este înfricoșător, pentru că a pune ceva nou în loc înseamnă să inviți neprevăzutul la masă. Este ca și cum ai demola pereții unei case vechi în care ploua, dar în care măcar știai unde să pui găleata ca să nu te uzi: acum, dărâmând pereții, rămâi sub cerul liber și nu știi încă dacă soarele va răsări sau dacă vine furtuna.

Cea mai greu de tolerat etapă în acest parcurs este acea fază intermediară, un spațiu gol și neorganizat în care nu mai ești cine ai fost, dar nu ești încă cine îți dorești să devii.

Psihanaliza ne învață că mintea noastră detestă vidul și că acest spațiu „dintre lumi” poate produce o stare de depresie profundă și o nesiguranță care ne face să vrem să fugim înapoi.

Este momentul în care te simți pierdută, în care nimic nu mai are sens și în care identitatea ta pare să se fi dizolvat. Este o perioadă de doliu după cea care ai fost până acum, chiar dacă acel vechi mod de a functiona nu îți făcea bine. Fără repere, fără vechile mecanisme de apărare care te făceau să te simți în control, te simți fragilă și expusă.

Tocmai de aceea, este vital să nu te trezesti in acest spațiu gol de una singură. Întreg sensul de a fi însoțită de un psihoterapeut în acest proces, este de a avea pe cineva care să conțină acest gol pentru tine atunci când tu nu mai poți. Ai nevoie de un celălalt pe care să te sprijini, cineva care să stea cu tine în dezordine și să te asigure că ceea ce simți este normal.

Psihoterapeutul este cel care îți oglindește faptul că recăderile nu sunt dovezi de neputință, ci părți necesare din procesul de reconfigurare. Când apar îndoielile și temerile cele mai negre,ai nevoie de o voce care să îți spună că acest efort este spre binele tău și că frica pe care o simți este doar semnul că te desprinzi de vechile lanțuri.

În cabinet, construim împreună o punte peste acest vid. Rolul meu este să te ajut să navighezi incertitudinea și să îți ofer siguranța că, deși acum totul pare haotic, noul tău sine se clădește chiar din acest praf al dărâmăturilor. 

Schimbarea nu trebuie să fie o execuție a vechiului fel de a fi, ci o integrare blândă a experiențelor tale într-o formă nouă, mai liberă și mai asumată. Te invit să găsim împreună curajul de a locui în acest spațiu intermediar până când vei fi pregătită să pășești pe noul pământ pe care îl visai la început de an.

Te aștept să începem acest proces de transformare cu răbdare și onestitate, oferindu-ți un spațiu sigur în care să poți fi, pentru o vreme, neorganizată, până când îți vei găsi propria așezare. Putem lucra împreună online sau fizic, în cabinetul meu din Sectorul 3, București.