Vacanța nu este doar o pauză. Uneori este cel mai bun moment pentru schimbare

Există dificultăți care devin vizibile abia atunci când școala începe din nou. În primele săptămâni de toamnă, adolescentul care urmează să intre în clasa a VIII-a sau a XII-a pare dintr-odată copleșit, evită să se așeze la birou, amână, se enervează când părinții îi vorbesc despre examene, spune că nu știe de unde să înceapă sau că oricum nu va reuși. 

Uneori afirmă că nu îi pasă, deși întreaga lui stare arată contrariul. Alteori învață ore întregi, dar nimic nu pare suficient și fiecare greșeală capătă proporțiile unei catastrofe. Atunci familia intră repede în ritmul cunoscut al urgenței. 

Părinții încearcă să motiveze, să organizeze, să verifice, să limiteze telefonul, să explice cât de important este anul care urmează. Adolescentul se simte controlat, neînțeles sau permanent evaluat, se retrage, răspunde agresiv ori promite că se va apuca „de mâine”. Cu cât părinții devin mai neliniștiți și încearcă mai mult să-l mobilizeze, cu atât el poate deveni mai blocat. 

În scurt timp, problema nu mai este doar examenul, ci atmosfera întregii case. Nu orice amânare este lene și nu orice adolescent care spune „nu știu ce vreau” este lipsit de ambiție. Uneori, sub procrastinare există o frică de eșec atât de puternică, încât devine mai ușor să nu începi deloc decât să riști să descoperi că nu ești atât de bun pe cât speră ceilalți sau pe cât ai nevoie tu însuți să fii. 

Alteori, perfecționismul nu îl ajută pe copil să performeze, ci îl ține captiv într-un standard imposibil: trebuie să înțeleagă totul din prima, să nu greșească, să nu dezamăgească și să nu lase să se vadă cât de nesigur se simte. 

Există și adolescenți care nu sunt blocați doar în fața unui examen, ci în fața întrebării mai mari despre ce urmează după el. În jurul lor, adulții par să ceară răspunsuri precise: ce profil alegi, la ce liceu mergi, ce facultate vrei, ce profesie îți imaginezi, unde te vezi peste câțiva ani? 

Pentru un adolescent care încă încearcă să înțeleagă cine este, aceste întrebări pot fi resimțite mai puțin ca invitații la explorare și mai mult ca niște examene pentru care nu a avut timp să se pregătească.

Alegerea unei direcții nu este doar o problemă de informare. Nu este suficient să afli ce facultăți există sau ce meserii sunt căutate. O alegere vocațională atinge inevitabil identitatea adolescentului, relația lui cu așteptările familiei, cu succesul și eșecul, cu dorințele proprii și cu teama de a nu face alegerea greșită. 

Uneori copilul știe ce își dorește, dar se teme că alegerea lui îi va dezamăgi pe părinți. Alteori spune că nu vrea nimic, fiindcă orice dorință îl obligă să renunțe la alte posibilități. Mai există și adolescenți care aleg repede și categoric, dar mai ales pentru a scăpa de neliniștea de a nu ști. În timpul anului școlar, aceste dificultăți sunt adesea acoperite de ritmul obligațiilor. Există teme, teste, proiecte, meditații, activități extracurriculare și termene care nu pot fi amânate.

Adolescentul încearcă să funcționeze, părinții încearcă să-l mențină pe linia de plutire, iar
întrebările mai profunde sunt lăsate pentru mai târziu. Numai că acel „mai târziu” ajunge deseori exact în perioada în care presiunea este cea mai mare. Când anxietatea, perfecționismul, evitarea școlii sau nehotărârea sunt abordate abia în plin an terminal, adolescentului i se cere să facă două lucruri dificile în același timp: să facă față examenelor și, concomitent, să schimbe felul în care se raportează la frică, performanță, greșeală și propria valoare. Este posibil, dar este mult mai greu. 

Psihicul are nevoie de timp pentru a înțelege, pentru a reveni asupra unor experiențe, pentru a încerca alte răspunsuri și pentru a tolera faptul că schimbarea nu se produce printr-o singură discuție. 

De aceea, vara poate fi un moment important, nu doar o pauză între doi ani școlari. În absența testelor și a termenelor imediate, adolescentul are adesea mai mult spațiu psihic pentru a se opri și a observa ce i se întâmplă. Poate vorbi despre frica de examen fără ca examenul să fie a doua zi, despre blocajul la învățat fără ca discuția să se transforme imediat într-o negociere despre teme și despre viitor fără să simtă că trebuie să ofere pe loc un răspuns definitiv.

Spațiul psihic nu înseamnă doar timp liber. Înseamnă posibilitatea de a te apropia de ceva dificil fără ca în jurul tău să existe deja o criză. Înseamnă să poți recunoaște că te sperie eșecul înainte ca această teamă să se transforme în refuz școlar, să înțelegi ce întreține perfecționismul înainte ca fiecare notă să devină o judecată asupra întregii persoane și să explorezi posibile direcții înainte ca alegerea să fie făcută sub presiunea termenelor.