Legatura minte-corp, psyche-soma, este o legatura indisolubila. Ceea ce se intampla in minte, are ecou in corp si, invers. Cand avem emotii la un examen sau cand suntem stresati, spunem ca "le simtim in stomac". Tot in stomac...
Te-ai gandit sa ceri ajutor... dar sa ceri ajutor crezi ca inseamna slabiciune... eziti.... te razgandesti... amani... dar nu mai poti!
Asisti la propriul tau proces terapeutic si inveti in "apres coup", cand te uiti retrospectiv, dupa ce ai ajuns sa rezolvi lucruri. Abia atunci intelegi cum ai rezolvat, ce ti-a zis, cum a facut, inveti modul terapeutului de a se raporta la tine cand erai regresat, cand puteai sa elaborezi, cand erai pregatit.
Copilul cunoaste lumea, asa cum i-o zugraveste mama. Increderea in sine, o dobandim cand suntem mici, in primul an de viata, cand suntem oglinditi de privirea mamei, cand ne vedem in atitudinea si gesturile ei increzatoare, asiguratoare, care ne spun ca suntem valorosi.
Durerea psihica este ceva de care incercam sa ne tinem la distanta, sa o atenuam printr-o multime de mecanisme, sa ne facem ca nu o vedem, dar ea este acolo in inconstient si ne macina.
In genere, pacientul vine la psihoterapeut cu o cerere bine definita, cu o problema punctuala si stringenta, pentru care ar vrea o rezolvare de tip pastila, care sa ii ia durerea imediat.
Singurul aspect prin care se aseamana cu aceste activitati, este consecventa cu care trebuie sa participe. Si aceasta, intr-adevar, ar trebui luata in serios. Intrucat procesul psihoterapeutic este unul mai indelungat, in care este nevoie de timp sa se creeze o relatie, copilul sa il poata investi cu incredere pe psihoterapeut.
Anxietatea poate avea multe surse. Cand devine anxietatea o problema de sanatate mintala? In multe cazuri exista o corelatie intre anxitate si depresie.
Potentialul e in directa legatura cu speranta. Ea il poate reactiva, spori. Speranta e cea care ne propulseaza inainte, care ne ridica atunci cand cadem; cand ne spargem in mii de bucatele, ne ajuta sa ne adunam cioburile si sa le lipim, sa ne reconstruim. Aici isi are sursa si potentialul nostru de vindecare.
O relationare buna cu sine si cu ceilalti, contribuie la mentinerea unei homeostazii fizice si psihice, la mentinerea unui echilibru bun.