Articole

Schimbarea autentică nu este un salt spectaculos peste prăpastie, ci un proces anevoios și adesea dureros de demontare. Ne trezim în situația de a dărâma ceva vechi, ceva care știm că nu ne mai este de folos, dar care ne este atât de cunoscut încât a devenit parte din identitatea noastră. Cea mai greu de tolerat etapă în acest parcurs este acea fază intermediară, un spațiu gol și neorganizat în care nu mai ești cine ai fost, dar nu ești încă cine îți dorești să devii. Psihanaliza ne învață că mintea noastră detestă vidul și că acest spațiu „dintre lumi” poate produce o stare de depresie profundă și o nesiguranță care ne face să vrem să fugim înapoi. Este momentul în care te simți pierdută, în care nimic nu mai are sens și în care identitatea ta pare să se fi dizolvat. Este o perioadă de doliu după cea care ai fost până acum, chiar dacă acel vechi mod de a functiona nu îți făcea bine. Fără repere, fără vechile mecanisme de apărare care te făceau să te simți în control, te simți fragilă și expusă.

Adesea, în cabinet, întâlnesc părinți care refuză sprijinul pentru sine dintr-un sentiment de vinovăție sau dintr-o logică a penuriei: "Cum să dau banii pe terapia mea, când copilul are nevoie de încă o ședință de psihoterapie sau logopedie?". Este o capcană a minții care hrănește epuizarea. Adevărul dureros, dar eliberator, este că nicio terapie din lume nu poate suplini absența sau prăbușirea emoțională a părintelui. Să investești în echilibrul tău psihic nu este un act de egoism și nici o cheltuială irosită, ci este cea mai sigură formă de protecție pentru viitorul copilului tău.

De foarte multe ori mamele ma intreaba cu exasperare, de ce copilul se comporta adecvat la gradinita, la scoala, cu tatal sau in alte interactiuni si cand este in prezenta ei, se dezlantuie, face tantrumuri, crize de plans, devine prea surescitat si de nestapanit.

Această trecere de la emoție la senzație poartă numele de somatizare, un mecanism de apărare prin care psihicul, aflat în incapacitatea de a „digera” mental o experiență, mută conflictul din planul gândirii direct în cel al biologiei, transformând angoasa într-un limbaj mut al organelor. Somatizarea este, în esență, un scurtcircuit al sistemului nervos: atunci când un conflict, o anxietate de performanță sau o dificultate de adaptare se simte ca fiind prea mult, corpul preia povara și o transformă într-un simptom fizic palpabil.

Descoperă cum dinamica „soției-mamă” distruge intimitatea în cuplu. Învață să transformi grija excesivă în parteneriat adult. Terapie în București, Sector 3 sau online.

Odata cu aparitia copilului in sanul familiei, se naste si parintele. El nu a existat pana atunci. Cum nici copilul nu poate exista fara parintele lui. E o relatie care ii forteaza pe ambii protagonisti sa interactioneze, sa se influenteze reciproc in procesul de devenire.

Un copil care nu creează probleme poate ascunde nevoia excesivă de aprobare și teama de a greși. Află cum influențează educația dezvoltarea autonomiei emoționale. Psiholog și psihoterapeut în București.

Mulți adolescenți de astăzi nu mai sunt anxioși doar din cauza școlii. Sunt anxioși pentru că au crescut într-o lume care le transmite constant că viitorul e nesigur, competitiv și periculos. Iar uneori, ceea ce adulții numesc lene sau dezinteres este de fapt anxietate și epuizare emoțională. Dacă simți că adolescentul tău s-a retras, psihoterapia îi poate oferi un spațiu sigur în care să fie înțeles.

Psihoterapia nu funcționează ca o pastilă psihologică, dar poate ajuta la integrarea emoțiilor, resemnificarea experiențelor și construirea unei relații mai sigure cu sine.

Relațiile sănătoase nu sunt lipsite de greșeli și rupturi, ci au capacitatea de a le recunoaște și repara. Reparația începe prin asumare, disponibilitatea de a înțelege impactul asupra celuilalt și schimbarea comportamentelor care au produs rana.

Anxietatea poate apărea ca o neliniște difuză, fără un pericol clar, iar uneori se exprimă prin atacuri de panică și simptome corporale intense. În spatele acestei alarme pot exista conflicte, emoții sau experiențe care nu au putut fi încă recunoscute și puse în cuvinte.

Pentru adolescenții care intră în clasa a VIII-a sau a XII-a, vara poate fi un moment potrivit pentru a aborda anxietatea de performanță, perfecționismul, blocajul la învățat și nesiguranța privind viitorul, înainte ca presiunea din timpul anului școlar să transforme aceste dificultăți într-o criză.